Ploaie: Picaturi Sinistre (fragment) orig:217pag

Mainile lui slabanoage mangaiau halba de bere necontenit, intr-un mod ce ascundea un gand ingrozitor.
Niciodata nu simtise o asemenea fuziune a sentimentelor lui.
Era un om violent, intr-adevar, insa starea in care se afla antrena sentimente demult ascunse.
Amintirile acelea…
Nu.
Amintirile acelea trebuiau lasate in groapa lor,in groapa in care EL cu propriile lui maini le ingropase. Nu trebuia ca rascoleasca trecutul si nimic legat de acele momente.
Gandurile sale insa, nu se puteau concentra in alta directie.
Lipsise deja de la munca doua zile. La cum il stia pe petron, in urmatoarea zi avea sa il dea afara.
Nu prea il interesa in acele momente…
Isi arunca ochii in jur pentru a nenumarata oara in acea seara, privind totul cu acelasi rezultat imposibil : carciuma ce odata era poate cel mai aglomerat local din cartier, acum era incredibil de pustie. Pentru prima oara, frumoasa femeie de la bar statea undeva in spatele sticlelor de alcool de pe rafturi, clatindu-si buzele senzuale intr-un pahar cu vodka cu lamaie si savurand o tigare ce scotea mai mult fum ca de obicei.
Lui, ii era frica sa o priveasca.
Mai devreme i se paru ca buzele ei se miscara intr-un mod sinistru, soptindu-i versuri morbide, pe care nu le intelesese, insa le intuise. Rezultatul nu i se paruse deloc placut.
Forma cu mainile tremurand numarul amicului sau, Bizon, apasand tastatura telefonului mobil cu putere si disperare, ca si cand timpul sau era pe final.
-Cacat ! injura Stere scapand telefonul din mana, acesta plesnindu-se pe masa mizera.
Ridica telefonul cu greutate, chinuindu-se sa il pastreze printre degetele-i slabe, formand si restul numarului de telefon.
Intr-un final, il pune la ureche si asteapta cu infrigurare.
-Cacat ! Nu raspunde ! Cacat ! se repeta barbatul scrasnind din dinti.
Parea ca femeia din spatele barului isi concentra atentia in fata altor actiuni, nereactionand in nici un fel la reactiile ciudate ale barbatului. Sau poate ca… Sau poate ca nu o interesa starea acestuia. Ce rahat ?! Un simplu alcoolic ce o luase pe aratura !
Mare chestie !
De ce si-ar bate capul pentru asa ceva ?
Era invatata cu astfel de ipostaze.
Sau poate ca ceea ce murmurase printre buze mai devreme o insemna atat de tare incat nepasarea ei era usor de inteles.
Stere isi arunca din nou privirea catre bar.
Vedea fumul abundent de tigare iesind din spatele barului ca un demon intruchipat intr-o alta esenta iesind din asa-zis-ul « pit hole » al iadului. Stia ca prin el, femeia demonica avea sa ii urmareasca fiecare miscare, pregatita pentru un atac fulger.
Da.
Cu siguranta !
Ea avea sa il atace in curand.
Barbatul tranti telefonul pe masa incepand apoi sa isi frece palmele intre ele.
Vorbise cu Mihalcea in urma cu o jumatate de ora. Acesta ii promisese ca are sa vina pe cat de repede posibil, dar parea ca vorbele lui fusesera spuse in graba sau doar asa, ca sa scape de gura lui. Probabil avea ceva mult mai bun de facut, ori pur si simplu nu se grabea pentru a avae grija de prietenul sau, aparent prea alcoolizat pentru acea ora.
Isi aprind o alta tigare, apoi lua un gat scurt de bere.
-Ce bine ar fi sa ma imbat… Poate asa voi vedea acest cosmar ca pe un vis frumos !
Usa barului se deschide brusc, acoperind pentru moment sunetul ploii de afara. Stere isi arunca ochii in dreptul acesteia in speranta ca Mihalcea isi facu aparitia. In zadar…
In bar intrasera doi barbati, doua chipuri cunoscute in acel cartier, salaori la o firma de constructii locala isi inghetase lucrarile inca din momentul in care vremea jilava pusese stapanire pe oras. Cei doi barbati pareau abatuti si dornici de a-si varsa amarul intr-un pahar cu tarie. Cu siguranta se intamplase ceva cu firma la care lucrau.
Daca nu s-ar fi aflat in acea stare de neinteles, poate ca Stere ar fi intrat in vorba cu cei doi.
Isi intoarce privirea catre paharul de bere ce parca nu se mai golea, lichidul marindu-si volumul pe fiecare gura luata, in sensul invers al realitatii.
Nu putea sa bea.
Desi si-ar fi dorit.
Cei doi proaspeti veniti comandara cate o suta de vodka, apoi se asezara la o masa langa bar in cea mai mare liniste. Barmanita le aduse doua pahare nici pe jumatate pline, in care se scalda un lichid incolor, ca apa, pe care le tranti pe masa cu scarba. Se stia ca dintotdeauna fusese scarbita de betivii de tarie.
Nu prea aveai ce stoarce de la ei. In general, betivii de tarie, veneau cu sume de bani fixe, facand foarte bine calculul la cate sute de vodka, tuica sau coniac aveau sa bea in seara respectiva. Erau extrem de zgarciti, dovada fiind faptul ca cea mai buna vanzare se facea la tariile ieftine, cele chimicate in toate felurile ce nu iti putea oferi nici macar o senzatie alcoolica in corp, miscandu-te doar datorita faptului ca ti se implementa in creier faptul ca beai tarie, si atata tot !
Asta era unul din motivele pentru care femeia nu ii suporta.
Un alt motiv ar fi fost ca niciunul din ei nu era bun la pat. Dupa atata alcool chimicat potenta lor lasa cu siguranta de dorit, si ea o putea spune din proprie experienta.
Dupa ce le arunca paharele pe masa, femeia se intoarce in spatele barului, continuand ce mai ramasese din tigare.
Pe fundal, se auzeau vocile groase ale celor doi barbati care pornisera imediat o discutie legata probabil de locul de munca sau despre ce aveau sa faca din punctul asta de vedere in urmatoarele zile.
Stere incerca pe cat de mult posibil sa ignore vocile lor ce parca ii rasunau progresiv in creieru-i zbarcit de simfonia de pe fundalul orasului, ce tot rasuna de aproape doua saptamani.
Ploaia si sunetul acesteia pusese mana pe constiinta si sufletul sau, totul transformandu-se intr-un adevarat calvar.
Amintiri venite de undeva din cele mai intunecate colturi ale sufletului ii patrundeau in minte ca niste ace in piele. Imagini periodice i se dezvoltau in fata ochilor ca si cand intamplarile ar fi fost recente. Oasele il dureau din ce in ce mai tare, iar muschii ii erau incordati la maxim. Avea momente in care nu se putea misca, mintea si trupul intrandu-i intr-un colaps de nedescris.
Imaginile se derulau progresiv, din ce in ce mai aproape de nivelul sau vizual, ca si cand trecutul s-ar fi contopit cu realitatea prezentului in care Stere se inneca.
Barbatul isi duce palmele in dreptul urechilor incercand sa se apere de sunetele ce il inconjurau.
Picaturile de ploaie… vocea femeii de la bar ce il amenintase in urma cu douazeci de minute… vocile demonic si amenintatoare ale barbatilor de la cealalta masa… sunetele gaturilor infierbantate pe care circulau paharele de tarie, precum si sunetul hartiei tigarii ce se ardea progresiv, totul amplificat la un nivel periculos, amenintator…
Stere se simtea constrans de totul in jurul sau, avand impresia ca toata lumea stia de secretul ce il ascunsese cu atata greata timp de atata amar de vreme, un secret rusinos, ce il putea dobori in cea mai adanca groapa a batjocurii, neoferindu-i nici cea mai mica sansa de a se eschiva in fata loviturilor.
Era pe cale de a se infunda din nou in acea durere a constiintei.
Vocile din jur se amplificau…
Repetau cuvintele pe care femeia din spatele barului le spusese in momentul in care Stere comandase halba de bere.
Nu vroia sa le mai auda !
Nu suporta sa le auda !
Cu toate astea, ele se auzeau repetat si din ce in ce mai aproape de el, ca si cand un virus auditiv se pregatea sa ii patrunda in trup si creier.
Rasete infundate…
Rasete demonice, venite din strafundurile iadului…
Rasete ce se amplificau si doreau sa patrunda in el…
Ce ai avut cu ea ? De ce a trebuit sa o faci ? Ce ai avut cu ea ?
Vocile continuau sa repete aceleasi cuvinte, aparent, fara sens.
In mintea lui Stere se derulau imaginile legate de acele cuvinte dureroase, ce ii intorceau mintea pe toate partile, introducandu-l mental in trecutul agitat ce il urmarise vreme de ani de zile.
-Nu ! Nu ! Nu aveti de unde stii cele intamplate ! spune Stere scrasnindu-si dintii, tragandu-se usor de parul imbaxit din cap. Nu ati fost acolo ! Nu ma cunosteati ! Nu va cunosteam ! Nu aveti de unde stii cele intampalte ! Lasati-ma-n pace ! Incetati !
Ce ai avut cu ea ?
Nenorocitule !
Ucigasule !
Ucigasule !
Ce ai avut cu biata fata ?
Vocile continuau sa se amplifice, inconjurandu-l progresiv si amenintator pe fiecare secunda ce trecea.
Ucigasule !
Nenorocitule !
-Incetati ! sopteste Stere repetat atragand in cele din urma privirile celor doi barbati de la masa alaturata. Incetati ! Va rog, incetati !
Vocile se auzeau tot mai aproape, rotindu-se aproape in jurul mesei la care se afla, se auzeau amenintator si nu lasau impresia ca aveau sa inceteze prea curand.
Barbatul strange toarta halbei de bere cu putere si incerca sa o ridice pentru a da pe gat tot lichidul ce se afla in aceasta. Simtea cum energia negativ il inconjura si incerca sa il domine prin toata suprafata corpului sau incordat si tremurat. Nu reusi sa ridice halba de pe masa mizera, bratul fiindu-i imobilizat de o forta invizibila, ca si cand alte cateva brate il tineau impietrit.
Stere uita in jurul sau speriat dar nu vazu pe nimeni in apropierea lui. Cei doi barbati de la masa alaturata il asaltau cu priviri mirate, iar din spatele barului iesea din nou fum de tigara.
Nimic neobisnuit.
Dar soaptele…
Nenorocitule ! Criminalule !
Criminalule !
Ce ai avut cu ea ?
Ele continuau sa se auda…
Isi desprinde degetele de pe toarta halbei de bere, ducandu-si din nou palmele la nivelul urechii. In coltul ochilor rasarira cateva lacrimi ale disperarii, lacrimi ce se prelingeau rapid pe suprafata obrajilor albi ca varul, cu pielea zbarcita si trecuta.
Isi ridica trupul slabanog de pe scaun si priveste agale cu ochii injectati mesele din jurul sau. Cele doua chipuri barbatesti de la masa alaturata il privira lung fara ca vreuna sa reactioneze in vreun fel. Din spatele barului fumega in continuu semnul iadului pe pamant, creeat de un demon necunoscut pana atunci, femeia ce ii umpluse halba cu lichid otravitor.
-Da… Asta trebuie sa fie ! Da ! murmura Stere privind cu ura barul ce se intindea in fata lui, la aproape zece metri departare. Da. Ea este de vina ! Nenorocita aia !
Prin ura pe care o simtea incepea sa ignore soaptele ce se auzeau repetat in jurul sau, vocile demonilor din carciuma ce dansau necontenit incercuindu-i trupul si mintea, derulandu-i imagini vechi de care Stere se ascunsese ani de zile.
Criminalule !
Criminalule !
Nenorocitule !
Stere facu doi pasi nesiguri, evitand greoi masa la care se asezasera cei doi muncitori ce tocmai intrasera, ocolind suspect privirile acestora, care deveneau din ce in ce mai apasatoare.
Din spatele barului, se ridica femeia demonica, lasandu-se privita prin fum de tigare, scotandu-si in evidenta ochii intunecati si amenintatori.
-Hei, Stere ! Te simti bine ? intreaba femeia observand starea ciudata in care se scalda barbatul. Ce dracu’ ai ? Nu ai baut mult…
Criminalule…
Nenorocitule !
-Cred si eu… bombane femeia in continuare. De la cata bautura bagi in tine, era si normal sa ajungi intr-o astfel de stare. Doamne ! In ce hal esti ! Nu stiu cine te-o primi acasa, dar daca eram in locul ei, te trimiteam de mult ! Ori plecam eu… ori…
Criminalule !
Tu ai ucis-o ! Ai ucis-o ! I-ai distrus viata !
Tu !
Criminal nenorocit !
Criminal nenorocit !
-Uita-te la tine ! In ce hal esti ! Eu zic sa te duci sa te culci… Cred ca erai beat gata cand ai venit ! Cum de nu am observat ?
Nenorocitule !
Nenorocitule !
Criminalule !
Stere se apropia greoi de barul in spatele caruia se ‘’baricadase’’ demonul feminin invaluit de fum otravitor de tigare.
Ii vedea buzele miscandu-se, iar vocile ii traduceau mental ceea ce femeia murmura. Soaptele… soaptele… il chinuiau pe fiecare secunda ce trecea, pe fiecare pas ce il facea…
Vocile diferite ce il invaluiau il atacau periodic, facandu-l sa scanceasca si sa isi strambe falcile intr-un mod hidos, incat, pentru cateva clipe, o facu pe barmanita sa simta fiori reci trecandu-i pe spate. De data asta lucrurile nu reactionau normal. Isi dadu seama ca Stere se afla intr-un stadiu avansat de anormalitate, ceva oarecum diferit de stadiul in care se putea afla un betiv normal.
-Stere ? repeta femeia cu o voce schimbata. Stere ? Te simti bine ?
Criminalule !
Nenorocitule !
Criminalule !
Criminalule !
Barbatul baga mana in buzunarul gecii cautand cutitul fluturas pe care il purta dupa el de cateva zile, cam din momentul in care amintirile reaparusera in mintea lui.
Pe langa ele… aparusera si demonii ce il urmareau la fiecare pas, luand diferite forma umane.
Il urmarea pentru a-l ucide.
Trebuia sa se apere de ei.
Apuca fluturasul, desfacandu-i usor piedica, fara sa il scoata la vedere.
Continua sa fixeze demonul cu privirea lui rece.
Se opri undeva la o jumatate de metru de bar, ramanand vreme de cateva clipe nemiscat, impietrit, incercand sa arate demonului ca nu ii este teama. Incerca sa isi ascunda frica in spatele ochilor rosii, pentru a prelua controlul situatiei.
Iadul insa, nu poate fi invins asa usor…
Soaptele continuau sa il impunga din toate partile, provocandu-i dureri niciodata intalnite.
Criminalule !
O liniste deplina se accentua in carciuma, putinii oameni dinautru, accelerand ipostaza impietriti de teama si vagitate.
Criminalule !
Criminalule !
Stere isi accentua in minte diferite intrebari legate de urmatoarea sa reactie, nu erau insa intrebari prin care incerca sa gaseasca raspunsul viitorului sau dupa ce va face o crima, erau cuvinte ce il ajutau sa gaseasca o modalitate pentru a fi sigur ca demonul din spatele cazematei va fi ucis si va cadea inca de la prima lovitura.
Nu stia daca va rezolva ceva ucigand persoana gazda, insa spera ca acesta sa fie un inceput in a stopa soaptele nenorocite ce il chinuiau de cateva zile.
Nenorocitule !
-Stere ? Te simti bine ? Ce faci… ?
Barbatul nu raspunde ci continua sa o priveasca pe femeie cu ochi amenintatori, provocandu-i astfel nenumarate frisoane.
Ce ai avut cu ea ?
Criminalule !
Usa carciumii se deschide brusc, iar simfonia iadului inceta.
Stere isi arunca privirea odata cu ceilalti catre intrare si zari trupul fara noima a lui Mihalcea care tot injura printre dinti, neluand inca in seama situatia ce se dezvoltase in fata barului.
Se tremura cateva secunde, apoi isi ridica privirea.
Il zari pe Stere in fata barului si se indrepta ranjind catre el, fara sa observe nimic neobisnuit.
-Hei ! Ce e asa pustiu p-aci ? intreba Mihalcea razand. Nu mai dai pe datorie si si-au gasit toti alta carciuma ?
-Care alta ? Asta e singura din cartier ! raspunde femeia recapatandu-si un pic vocea.
-Hei, amice ? Ce ai mutra asta ? intreba barbatul continuand sa rada, dandu-i o palma pe spate lui Stere care continua sa o priveasca pe femeia din spatele barului cu ochii sai amenintatori. N-auzi, ma ? Ce ai privirea asta asa incruntata ? Cin’ te-a suparat ?
-Nu stiu ce e cu el… spune femeia in continuare usor speriata. Abia s-a ridicat de la masa, s-a tarat pana aici si ma tot priveste asa de cateva minute. Nu vorbeste ! Nu aude ! Nu reactioneaza ! Nu stiu ce e cu el !
-Cat a baut ?
-Nu a baut mult, te asigur ! Nu prea era in apele lui inca de cand a venit ! A stat toata seara la masa aia fara sa reactioneze in vreun fel. S-a comportat tare ciudat in ultima vreme…
-Hai ca il duc eu acasa ! spune Mihalcea apucandu-l pe Stere de brat.
Soaptele disparura definitiv.
Nu il mai chinuiau.
Singurul sunet pe care Stere inca il mai auzea, era simfonia creeata de ploaia de afara, care inca mai izbea pamantul cu puterea ai amanuntita.
Probabil aceasta simfonie o auzea intregul oras.
Cladirile acestuia fusese inghitit de aproape doua saptamani de un nor demonic ce parca nu se misca, o negura ce inghitise padurile si sufocase copacii muntilor. Crestele acestora erau deja macinate sub puterea rar intalnita a divinitatii intunecate ce conducea acel teritoriu.
Abisul parea ca se deschide undeva in partea estica a orasului, de undeva din cele mai intunecate paduri din depresiune, paduri salbatice, adiate de un aer blestemat, de un vant ce conducea o simfonie a mortii impotriva omenirii ce ar fi putut cotropi acei copaci.
Acum, din acel abis, se ridicau corturile din jurul bazei de cercetari ridicata de curand in adancul depresiunii.
Acum partea estica a orasului reprezenta o zona interzisa…
Padurile erau controlate de soldatii romani, iar centrul militar de soldatii americani, care din cand in cand mai ajungeau si prin carciumile din oras. In ultima vreme insa, din ce in ce mai rar.
Ceva diabolic se creea pe acele pamanturi, un demon sub alta forma avea sa fie ridicat si aruncat printre liniile umanitatii, pentru a-si duce la indeplinire misiuni diabolice. Cu siguranta, mai intai experimentul va fi testat, pentru ca abia apoi, sa fie aruncat intr-o misiune adevarata. Astfel se creeau doua posibilitati : prima in care demonul avea sa dea gresi, si a doua demonul avea sa se ridice la standardele asteptate. Trebuia ignorata insa posibilitatea in care demonul avea sa scape de sub control…