Iona - fragment

1.
Preludiu – portetul unei familii moderne

Nimic nu se compara cu frumusetea unei familii perfecte intr-un cadru mai mult ca perfect peste care zburda acei fluturasi ai mintii si ai imaginatiei, de asemenea perfecti. Ferestrele casei indeajuns de mari cat sa ascunda toti militarii din Brazilia, batute atent in margini rosii zglobii, acoperite de perdele pe fundal bleu peste care se conturau acele balonase roz tinute de iepurasii larg zambitori, expuse infipt in niste pereti de asemenea perfecti, ce ingradeau acele camere in care adese ori, rasfatatul copil al familiei se ratacea.
Desigur, nu era pericol ca acesta sa pateasca ceva, pentru ca bona-cea-viteaza aparea intotdeauna cu ochii tresarindu-i a prema, pentru a-l salva pe micul-print (printesa) de la o te-miri-ce tragedie.
Apoi tatal bine pus intr-o functie (NEAPARAT) de conducere in vreun trust mai mult decat cunoscut, venea si impartea hartiile cu valoare pe care le purta intotdeauna dupa el in portofel, cu super-nanny ce l-a asigurat ca ipocrizia lui va fi dusa mai departe in aproximativ zece ani. Doamna-perfectiune, gaina acelei ograzi speciale, venea si o lauda si ea de asemenea pe salvatoarea viitorului mostenitor, aruncandu-i mai in scarba sau nu, doua hartii pentru un pachet de cafea, d’ala scump, ca nu se incurca ea cu maruntisuri.
Si toata lumea se tinea de mana si dansa, de sarbatori deveneau brusc mai buni, dupa acestea, reveneau la ritualurile lor satanice, priveau totul optimist pentru ca nu duceau lipsa de nimic, si se intrebau cum de altii sunt asa lenesi si n-au, iar ei atat de destepti si se lafaie in loteria vietii?!
In cativa ani, copilul creste, ii da primul floc (asta pe la unspe ani, dupa prima muie – de! E copil de familie importanta, la ce te asteptai? Sa ramana virgin pana la majorat?) si topaie din ce in ce mai ignorant prin holurile casei amplasate in cel mai tulburator de frumos cartier al orasului, construit dupa modelul americano-romanesc pe care chiar cele mai importante persoane din za city il inventase.
Doamne! Cata perfectiune! Nici cel mai cub dintre cuburi nu cunostea aceasta simetrie patrata de exceptie.
Intotdeauna computerul sau era cel mai performant din clasa, hainele sale cele mai scumpe, si, de ce nu!?? Adica, cum, printi’al meu sa n-aiba ultima marca de touch? acel telefon mobil la care toti copiii din scoala – vai ce badarani si tarani imputit is ei – ravnsesc, dar, precum zicea si Borat despre sora-sa: You will never get this! You will never get this! Adidasii pe care el ii purta erau cumparati inainte ca cei de la Nike sau Puma sa ii lanseze pe piata pentru ceilalti bieti-muritori; parfumul sub care facea dus (n-ai idee unde aunge tehnologia!) era cumparat dupa pret, nu dupa miros, pen’ ca pan’ la urma nimic nu miroase mai frumos decat bogatia si maretia! Cumparaturile nu si le putea face din marketurile prinse de febra reducerilor, pentru ca asta nu se ridica la nivelul lor de existenta, si cum ar fi fost ca directorul unui mare trust sa fie vazut la reduceri pentru mancare?! Auzi, dumitale, ce jignire! Copilul intotdeauna stramba din nas daca mirosea a mici si nu a McDonald’s, chiar daca erau sanse 50-50 ca inauntru sa fie cam aceeasi carne, rafinata insa dupa o anumita reteta.
In scoala primara, parturile lor erau mirosite cu admiratie de invatatoare, inflamandu-si narile de fiecare data cand impartea acel miros parfumat pe cele doua nari de hipopotam ce zbarleau firele de mustata inabusite de duhoare si transpiratie.
Cand se ragaia in clasa, copii incepeau sa rada zgomotos, de asemenea si profesorul, abia apoi vinovatul era dat afara pentru impertinenta. Era iertat repede pentru ca in clasa a cincea, a sasea, erau prea mici pentru a cunoaste cuvantul acela. (Mai problematic e faptul ca acel cuvant nu avea sa fie cunoscut si disecat de acesti copii nici dupa ce treceau de pragul adolescentei. Ei erau prea perfecti pentru a pronunta acea greutate de litere ce se imbinau intr-o sonoritate mai proasta ca cea a celor de la Linkin Park. Desigur, In the end era fredonat de fiecare data cand li se dadea sansa, pentru ca, in acei ani 2000 era mai la moda decat fusese vreodata Macarena pentru parintii lor. Nu trebuia sa inteleaga nimeni o iota, era indeajuns de cul (cool – pt cei veniti de pe alta planeta) pentru faptul ca si albii pot canta rap si in acelasi timp, sa isi chinuie instrumentele cu doua acorduri invatate, si alea chinuite... Pentru ei, Lacrimosa nu exista, iar Slipknot era un cacat!)
Precum anii treceau, veneau si petrecerile pline de perfectiune americaneasca, in care doar cei speciali aveau dreptul sa intre pe acea usa perfecta, intr-o ambianta mai mult ca perfecta, printre niste oameni cu adevarat perfecti. Ce mai! ?? ! Nici ingerii nu sunt la fel de perfecti ca ei! (Din nou voi fi acuzat de blasfemie – nimeni nu va accepta o simpla ironie) Pustoaicele care au inceput deja sa isi rada parul pubian, danseaza pe mesele de cristal tinand tigara si cutia de energizant in aceeasi palma, iar baietasii isi misca picioarele in jeansii lor de cel putin doua hartii cu valoare, in ritmurile in care Eminem face misto de propria natiune. Dupa miezul noptii, cateva cupluri se retrag pentru petting , unele sunt inca la inceput, altele sunt deja suficient de largite cat sa lase intrare libera pentru lupii rosii ai lui Stalin. Parintii privesc cu mandrie, mamelor scurgandu-se lacrimi de emotie, in momentul in care isi vad fiicele sugand primul penis din viata lor, cu putin efort si exercitiu, vor ajunge la nivelul stramosilor lor.
-Fiica noastra a crescut… spune femeia emotionata, strangandu-si palmele de fericire si slabindu-si ochii in lacrimi, privindu-l apoi pe sotul ei care isi asaza cravata si isi incheie fermoarul. Dupa, ii face semn menajerei sa se ridice din genunchi si o indeamna sa dispara din fata lui. Ejacularea a fost asa cum a avut nevoie.
El tace, niciodata nu vorbeste despre copiii lui. Stia ce a iesit din el, si stie ca ii poate compara cu spermatozoizii avortati in gura menajerei, secretarei si, de ce nu, a profesoarei tinere cu care fie-sa face pregatire la matematica, engleza, literatura romana, chimie, fizica si religie! Normal! Pentru ca si ei sunt tot crestini, mai ales atunci cand ofera milioane pentru ca Dumnezeu sa le tina loc liber in Rai. Doar capului familiei… nevasta-sa este prea putin importanta (de tras i-o trage mai rar decat echipa nationala de fotbal a Somaliei castiga cupa mondiala), iar copila… am facut comparatia mai sus.
Desigur, sunt alte familii care aleg sa isi foloseasca celalalt testicul si sa nasca un baiat, mandru si falic ca un molid, in jurul caruia intotdeauna vor roi toti ce ii doresc banii… si atat. Va face sex inaintea celorlalti pentru ca in turma, el este capetenia ce va duce la cucerirea libertatii si anume: incalcarea legii de fiecare data cand are ocazia (pentru ca tati are bani si mami il satisface pe seful de post al sectiei numarul 1 din oras), conduce automobile fara permis (cum isi permit autoritatile sa ii ceara lui permisul? Pai ei nu stiu din ce familie face parte? Eh, pe dracu’! va vorbi tata-su cu Dumnezeu sa ii arunce in iad. Las’ ca vad ei cine’i smecher cu adevarat!), violeaza fara a se simti vreodata vinovat, calca in picioare pe cei ce nu sunt la nivelul lui, consuma droguri si mai ales! vinde celor din jur (pentru ca asa trebuie traita viata – la nivel maxim iuhuuuu!), si, mai ales, nu in ultimul rand, copiaza la examenul de bacalaureat iar profesorii supraveghetori se confunda usor cu femeile de servici ce ii aseaza chiar fituica mai aproape de ochii sai perfecti. Astfel, ajunge sa faca o facultate, si, in cel mai scurt timp ajunge maneger la cel mai mare casino din Bucuresti, asta ca un job inainte de a termina facultatea, iar dupa ce isi da licenta (Dumnezeu stie cum!) va fi un mai mare si prea-bine cunoscut doctor in stiinte!
The center of this world… they!