Na! De te-angajeaza, fato!!

De-a lungul vremii am luat parte la diferite ipostaze ce ar evidentia adevaratul chip al nivelului social in care ne aflam, moral sau nu, ascuns sau nu, normal sau nu. Am avut parte de exemple concrete in care patronii isi munceau angajatii pana la epuizare; am cunoscut situatii in care “supra-studiile” (cuvant de care nu am auzit pana acum) au devenit un adevarat obstacol in a gasi o slujba; am luat parte de exemplu, la o situatia, nu stiu daca hilara, dar cu siguranta ipocrita si demna de haz-de-necaz tipic romanesc. Eram intr-un bar cu niste prieteni dupa o zi de rasfoit ziarul RAID Ph in cautarea unui loc de munca. Pentru a face mai mult haz-de-necaz, am rasfoit din nou paginile ziarului pentru a ne amuza de ofertele de-a dreptul mirobolante pe care sistemul ni le ofera, dintre toate, cele mai importante fiind posturile pentru saloane de masaj erotic, animatoare si, desigur, piesa de baza: posturile pentru chat-room (spre uimirea mea am intalnit anunturi pentru chat-room-uri dedicate umbrelor societatii care trebuiesc ocrotite, mai exact, homosexualii). Imi sare un ochi la un moment dat un anunt in care se angajau barbati cu fizic normal pentru filme porno. Cand am citit anuntul cu voce tare, cativa baieti de la mesele alaturate s-au oferit sa isi incerce norocul. Am fost mandru sa aflu ca m-am nascut intr-o natie deosebit de virila.
Niciodata insa, nu am luat parte la o poveste care sa implice o propunere sexuala, dar ceva mai profesionala. Am auzit, desigur, atatea povesti, insa niciodata nu am simtit acele emotii ca in momentul in care mi s-a confirmat ca, intr-adevar, aceste relatii chiar exista.
Eram la sfarsit de zi, undeva pe la zece seara (am mentionat ora pentru ca, din punctul meu de vedere este o ora importanta); zaceam intins cu laptopul logodnicei mele in fata, navigand pe site-urile muzicale, cautand informatii despre festivaluri, concerte si alte stiri legate de trupele mele mai mult sau mai putin preferate. In paralel, logodnica mea se tot ruga sa rulam un film pentru a ne cufunda in cele din urma intr-un somn ce avea sa ne stearga oboseala plictiselii din acea zi. Desigur, lucrurile au devenit brusc interesante, cand telefonul ei mobil suna zgomotos. Fata raspunde, incepand o discutie calma si destul de formala legata, din cate am inteles, de un cv depus la o firma de traduceri din Ploiesti. Nu dau nume, desi mi-as dori! Interlocutorul ei o asalteaza cu intrebari deosebit de bine formulate, legate de pregatirea, experienta si diplomele obtinute, dorintele ei de a face cariera, cat si cateva negocieri legate de salariul si programul pe care avea sa il aiba la acea minunata si salvatoare firma ce avea sa o scoata pe viitoarea mea consoarta din criza economica pe care noi, toti romanii, ne-o imaginam ca ar fi. Lista de cerinte se incheie la aspectul fizic, care trebuia sa fie indeajuns de atragator cat sa provoace cele mai puternice erectii. In inadaptarea mea la realitate, aud la un moment dat o schimbare in vocea iubitei mele, care il roaga pe “manegerul” firmei sa ii explice mai exact anumite sintagme pe care el le folosise in convorbire. Mai exact, stimabilul ii explicase ca, fara autorizatie, va avea sa piarda un pic din suma promisa la angajare si ca, pe langa traducerile respective si obiectivele notate in asa-zis-ul “viitor” contract, avea sa faca si ceva munca de birou, mai exact, sa devina un pui de secretara pe acolo, ce avea sa se ocupe de alte cateva acte si de nevoi ceva mai personale. Atunci lucrurile au luat o turnura cu adevarat interesanta ce m-a scos din starea de plictiseala in care ma aflam. Logodnica mea imi sopteste amuzata ca stimabilul tocmai ii propusese o pozitie foarte dorita de multi dintre barbati, si anume, un “69”. Asta pentru inceput, ca, stiti prea bine, odata cu experienta si munca depusa apare si majorarea remuneratiei. Imi intinde telefonul facandu-mi semn sa ascult vocea excitata a domnului de la celalalt capat al firului, apoi incheie convorbirea in acelasi mod formal precum o incepuse. Insa angajatorul chiar dorea sa ii demonstreze ca o doreste ca angajata si revine cu un telefon in care ii propune un interviu doua zile mai tarziu, la sediul firmei, explicandu-i mai exact unde este acesta, continuand sa faca aceleasi afirmatii pline de ardoare. Continuarea nu mai conteaza, pentru ca, am iesit din aspectul linistit, formal si educat, transformandu-ne in ceea ce suntem de fapt. Raspunsul probabil il stiti cu totii.
Si uite, na! ca asa mi s-a indeplinit si acest vis de a completa aceasta lista cu placeri ce pot fi satisfacute prin diferite metode, care mai de care mai ingenioase. Trebuie sa recunosc ca mi-a placut vocea domnului maneger in momentul in care pronunta pozitia pe care si-o dorea. Ma intreb insa cand avea de gand sa o practice: inainte de interviu, ca un fel de arvuna, sau dupa, ca un inceput de remuneratie? Trebuie totusi sa apreciem faptul ca a fost de acord cu “satisfacerea RECIPROCA”, nu doar intr-un singur sens.